Surorile spun ca nu au constientizat mereu faptul ca e un mare noroc sa se aiba una pe alta. „Abia acum, cand avem si noi copii, ne dam seama ce mare cadou de la viata e sa ai o sora sau un frate. Chiar daca uneori nu comunicam atat de mult, intotdeauna stiu ca copilul meu mai are un loc in care deschide usa cum o face si acasa.”, spune Violeta.
Nona marturiseste ca au fost invatate despre valoarea pe care o are familia pentru om. „Bunelul Ion ne-a insuflat de mici dragostea de apropiati, traditie si solidaritate. El a avut 4 feciori carora le-a transmis aceste valori, ei – noua si deja noi vom lasa mostenirea asta copiilor nostri.”
Acum sunt cele mai bune prietene, insa Nona recunoaste ca in copilarie a avut un soi de gelozie pentru sora ei: „Ea era cea mai frumoasa din familie. Noi toti eram bruneti cu ochi caprui si ea era unica blonda cu ochi albastri. Acum recunosc, mi-am cerut si scuze odata de la ea, am avut atata invidia pentru ea. Cand avem eu 6 ani si ea – 3, mergeam pe drum si lumea se oprea si spunea: „Vai ce papusica, hai sa-i dau o bombonica.” Eu parca nici nu existam.”
Totusi, marturiseste Violeta, Nona a fost o sora mai mare la care ar visa orice copil. Cele doua petreceau mult timp impreuna si invatau lucruri utile una de la alta: „Deoarece eu eram mai mica, Nona mereu trebuia sa ma ia cu sine unde mergea, la toate chefurile, excursiile. Dar acum, recuperam.”
Astazi, surorile Marian se impaca mai bine ca niciodata si se bucura una pentru alta . Asa isi educa si copiii.
Mai multe detalii, urmareste in interviu:
Sursa foto: Facebook.com/ Nona Marian, Facebook.com/ Violeta Marian